Sursă de sănătate – Aerobic demonstrativ la Școala Nr. 8 !

Sursă de sănătate – Aerobic demonstrativ la Școala Nr. 8 !

Școala Nr. 8 “Elena Rareș “ din Botoșani a găzduit miercuri seară un eveniment de amploare. Un număr impresionant, de peste 200 de persoane, a participat la ora demonstrativă de aerobic oferită de profesor – instructor Simona Budăi Ungureanu , în colaborare cu DJS Botoșani și  sala de fitness și aerobic “Addis Gym”.

Copii dornici de joacă și mișcare, elevi de gimnaziu , adolescenți si persoane nu demult trecute de prima tinerețe , cu mic -cu mare, au hotărît că este timpul pentru puțină mișcare în viața lor.

La ora 18:00 s-a dat startul evenimentului ce avea să îi țină în priză timp de o oră și jumătate pe participanții prezenți la această manifestare.  Este al doilea an consecutiv în care persoanele interesate de exerciții fizice se arată deschise să ia parte la un asemenea eveniment, dovadă că numărul botoșănenilor ce se preocupă de activitatea sportivă este intr-o permanentă creștere.

Programul s-a deschis cu cîteva numere de dans artistic realizate de elevii Școlii Nr.8 . Activitatea a fost continuată de ora propriu-zisă de aerobic. Vremea, din păcate,  a fost un inconvenient si un factor decisiv în ceea ce a privit spațiul desfășurării acțiunii. Întrucît afară ploua torențial, organizatorii s-au văzut nevoiți  să schimbe locația și să se deplaseze în interiorul sălii de sport a școlii, împreună cu participanții prezenți. Cu toate acestea , lucrurile au decurs conform planurilor.

Ora a început cu cîteva exerciții ușoare de încălzire și a continuat să crească în intensitate prin mărirea gradului de dificultate al exercițiilor , fapt care nu a pus prea mari probleme practicanților . Ba chiar mai mult, ei s-au aratat entuziasmați și dornici de a duce la capăt ceea ce începuseră.

Surpriza serii a constat in faptul că efortul fizic depus nu a rămas nerăsplătit. O tombolă cu premii a avut menirea de a-i motiva pe participanți să se alăture acestei manifestații și să rămîna pînă la finalul ei.   Premiile puse la bătaie au fost pe măsura numărului de oameni adunați în sala de sport. Aproape o sută de persoane au plecat acasă cu cîte un premiu. 10 abonamente la sală, 50 de tricouri, 15 corzi de sărit și alte produse sportive au fost obținute prin tragere la sorți de către cei prezenți.

În cele ce urmează , veți citi un interviu realizat la fața locului cu Dorel Ungureanu, Directorul Direcției Județene de Tineret și Sport ( DJS ) Botoșani, in cadrul evenimentului prezentat .

1. Este al doilea eveniment de acest gen. Ce v-a determinat să organizați și anul acesta o oră demonstrativă de aerobic?

Răspunsul foarte bun pe care l-am primit anul trecut din partea celor  care au participat și dorința lor sinceră de a continua la un nivel superior anul acesta. Din păcate , ca  intotdeauna în fenomenele sportive desfășurate în aer liber  vremea își spune cuvîntul și am fost nevoiți să ne retragem în sală. Dar ne conformăm. Avem o participare mai mare față de cea de anul trecut.

2. De ce ați ales această locație? Școala Nr. 8?

In primul rînd, instructorul de aerobic lucrează aici , ca profesor de educație fizică. În al doilea rînd este o locație deosebită, fiind unul din singurele terenuri sintetice din oraș . Toți acești factori au concurat la alegerea școlii 8. Dar și sărbătoarea pe care o avem , Zilele Școlii Nr. 8 “Elena Rareș” Botoșani.

3. Ați pregătit un program special? Dacă da, în ce constă acesta?

Am pregătit un program relativ accesibil  tuturor doritorilor de mișcare . Sunt mișcări care se pot face la o pregătire minimă , nu este nevoie de pași complicați ș.a.m.d. , tocmai în ideea de a atrage cît mai mulți participanți  la această formă organizată de mișcare.

4. Cum vi se par participanții? Sunt activi?

Deși mă ocup cu organizarea și nu am putut urmări îndeaproape, am observat însă  faptul că că sunt foarte multe persoane adulte, alături de copii . Ceea ce ne bucură, pentru că facem in felul acesta un fel de punte  între generații .

5. Ce evenimente surpriză ați pregătit pentru participanții de astăzi?

Sigur, ei vor participa la o tombolă unde vom acorda premii simbolice : tricouri, corzi, mingi de gimnastică si lucruri care să le amintească de această manifestare.

6. Dețineti o sală de fitness si aerobic . Care este media de vîrstă a clienților care o frecventează?
Avem clientelă din toate plajele de vîrstă . De la cei mai mici, de pe la 8,9 ani pînă la persoane trecute de 55 , și chiar de 60 de ani.

7. In ultimul an, am observat un nr. în creștere de persoane care fac sport. A crescut numărul botoșănenilor interesați de activitatea fizică?

Lumea este dornică de mișcare. Fitness-ul nu este singura alternativă.  El se constituie într-un mod în care nu ești competitiv decît cu tine însuți.

8. Cum convingeți ascultătorii că sportul ar trebui să devină una din prioritățile din viața lor?

Nu prea trebuie să-i mai convingem. Cred că toată lumea și-a dat seama că fără mișcare alunecăm într-o zonă în care sănătatea ne poate fi alterată . Folosirea mijloacelor tehnice de zi cu zi : mașina, calculatorul ne privează de beneficiile activității sportive.

Ladies & Gentlemen ! S-a dat drumul la vînzarea de visuri !

Ladies & Gentlemen ! S-a dat drumul la vînzarea de visuri !

De cîte ori nu ți s-a promis marea cu sarea , îndeajuns cît să visezi…

De cîte ori nu ai visat și ai trait visînd ? …

…simțeai cum prinzi aripi , încercai să te ridici de la sol, să zbori, să dai frîu liber sentimentelor, ideilor, să renunți la orice reținere, să treci de orice piedică si barieră impuse de societate , să dai tot ce ai mai bun din tine , să, să, să … ca mai apoi acea mică lume nouă imaginată SĂ se năruie brusc . Spulberată.  Da .  S P U L B E R A T Ă !  Și te ridicai bulversat, năuc de cap, te scuturai de praf și cu un gust amar meditai dacă acum ar fi momentul în care ar trebui să te lași păgubaș. Ori, dacă mai merită să încerci încă o dată și încă o dată, pînă cînd epuizezi tot: energie, timp , voință, sentimente. Lași  totul la voia întîmplării sau scrîșnești din dinți, încleștezi pumnii și o iei de la capat cu fruntea sus ?

Cineva spunea că viața este o mare scamatorie și că fiecare om își joacă numărul gratuit, circul liberului arbitru.

TU ce alegi ?  TU în ce crezi ?  Îți joci numărul în continuare, ca un maestru în ale scamatoriilor si ale jongleriilor ? Vrei să intri in arena vieții, să îi oferi publicului ceea ce cere , să îl amuzi copios și deopotrivă să îl determini să vibreze de emoție în propria luptă cu fiarele sălbatice? Să stîrnești ropote de aplauze si admirație?  Sau te mulțumești cu rolul paiaței menite să stagneze la aceleași demonstrații banale si ieftine?

TU ce zici?    Merită să lupți, să te frămînți, să răzbați sau faci parte din aceia care         se  mulțumesc cu un simplu.. ’nu merci ,zic pas’ ?

Sezonul vînzării de visuri s-a deschis ! TU alegi pe care le cumperi .

Criza, bat-o vina !

Criza, bat-o vina !

Termenul de “criza” a devenit atat de uzual in vocabularul romanilor de la o vreme incoace, incat e pe cale sa se transforme intr-un brand . De la pustanii de 10 ani si pana la pensionarii de pe bancile din parc, “criza” este pe buzele tuturor.  Si in buzunarul tuturor.  Se simte, se resimte si nu se dezminte.  Fie ploaie,  fie soare,  pana si vremea de afara parca se afla in criza.  Existentiala , bineinteles.  E capricioasa si imbufnata.  La fel ca si compatriotii ei aflati in suferinta. De parca nu le era de ajuns ca le sufla vantul in portmonee.  Acum apare  soarele, in doua ore se aduna norii,  apoi urmeaza o furtuna zdravana de spulbera in cale  orice urma de speranta.  Sa fie oare vorba de acelasi ciclu ingrat si in economia romaneasca?

Cred ca va trebui sa consultam meteorologii si sa vedem ce previziuni ne aduc la cunostinta pentru  zilele ce urmeaza.  Ne va fi bine si cald sau ne vor ingheta conturile in banca de tot?  Poate ca nici macar de bani la ciorapi n-o sa fie vorba.  Ciorapii rupti – bani de luat altii nu-s.  Dar se pot carpi.  🙂

Concluzia? Dam intr-o economie carpita,  zdrenturoasa,  schiopatand agale … Criza, bat-o vina ! … Cine-a mai inventat-o si p’asta?!

Pusculita pe timp de criza

Cat o sa mai dureze?  Nimeni nu stie.  Dar cert e ca o sa se acutizeze.  Pana cand , se intreaba toata lumea ? Pana cand o sa ne mai plangem de mila, pana cand o sa muncim de o sa ne iasa ochii, nealiniati cu standardele europene, loviti in plin de preturile prea mari pentru o tara aflata in curs mediu de dezvoltare , dar membra a Uniunii Europene ?  Privim neputinciosi cum lefurile se vor a fi micsorate , cand si asa unii de-abia isi duc traiul de pe-o zi pe alta, iar altii apeleaza la tot felul de mijloace neortodoxe si tertipuri de cea mai joasa speta pentru a mai sustrage cateva zeci de mii de euro din banii contribuabililor nostri.  Contribuabili  ale caror moravuri, de altfel,  inca dau semne de viata , a caror constiinta inca mai palpaie intr-un tunel obscur peste care s-a lasat demult umbra grea.   Ei sunt mica parte care sustin bugetul acestui stat si la care regulile de conduita si de simt civic  nu s-au dus pe apa sambetei,  exact asa cum li se intampla de cele mai multe ori atator asa-zisi „conducatori” ai acestei tari, adica cei sus-pusi , chipurile vocea poporului.

Tiganii ne fac “cinste” in lume, imprumutati suntem pana peste cap de la Banca  Mondiala, iar si mai de actualitate este faptul ca francezii au ajuns sa rada de noi la show-uri nocturne, in care ne imita salutul romanesc cu o mana intinsa:   “ S’il vous plait, monsieur/ madame ! “ aka  “ Dati-mi si mie un ban! … “    Pe scurt suntem priviti ca un popor de cersetori, ca o natie de milogi.  Asa ne vad confratii nostri? Trist, dar adevarat .  Adevarat, dar greu de schimbat.

Ce vom face cand nu ne mai ramane nimic de facut? Cum or sa supravietuiasca generatiile viitoare unei lumi atat de haine si individualiste? Viitorul ramane sa decida pentru noi toti. Deocamdata criza… si nimic mai mult.

Iarasi greva ?!

– Iarasi greva ?! –

E a nu stiu cata oara cand cadrele din invatamantul romanesc isi iau inima in dinti si mai dau o semnatura pentru o zi de greva generala. Rezultatul ? Ore pierdute, elevi cu un usor zambet in coltul gurii, satisfacuti de mica pauza luata incognito si salarii… identice sau chiar cu cativa lei mai mici in buzunarul domnilor profesori. Voi vedeti in asta vreo ameliorare, ca eu nu am observat sa fie vorba de asa ceva pana acum…

Greve nu au loc numai in scoli . Am tot auzit de greve de la o vreme buna incoace in sanatate sau administratie publica. Nemultumirea pluteste peste tot. La fiecare pas intalnesti tot felul de persoane care se jura ca isi iau bocceluta si, cu prima ocazia, pleaca din tara asta infama. Si pe buna dreptate. De ce sa-ti rupi oasele muncind pe branci undeva unde ti se arunca o plata de mizerie si sa nu cauti ceva pentru care esti rasplatit la inaltimea asteptarilor tale si pe masura muncii pe care o depui ? Nu am intalnit un caz, doua . Sunt”n” situatii de acest gen. Inevitabil, intr-o discutie pe care o porti cu o cunostinta, apare si aceast subiect arzator, care se deschide fara doar si poate cu urmatoarea intrebare : “Si ce ai de gand pe viitor? “ “Care viitor?! ” – ar suna un raspuns ironic . “In tara asta nu ai niciun viitor. Plec in strainatate” . – TIPIC.

Pentru altii mai conservatori si mai putin curajosi, optiunea lor este de a ramane in tara, de a indura vrand-nevrand conditiile actuale , impuse de sistemul in care ne desfasuram. Sau… de a face din cand in cand si cate o mica-Mare greva. Spiritul latin de revolutionari ne este confirmat inca o data.

Ca simplu cetatean al acestei tari cu drept de munca, desi neexercitat pentru moment, proaspat devenit major, cu acte in regula, recunosc ca din umila mea perspectiva nu vad vreo luminita la capatul tunelului. Dar care tunel ? Ne aflam intr-o cursa lunga, in care ajunge la Finish doar cine e doritor, si cine poate…

„Evribadi in Dă Casa Mari” !

“ Evribadi in Dă Casa Mari “

Da, cam asa ar trebui sa te intituleze Zilele orasului Botosani , desfasurate an de an in preajma sarbatorii de Sfantul Gheorghe. ( 23 aprilie pentru toti aceia care nu prea le au cu datele sfintilor din caledarul crestin-ortodox. Putini nu sunt. Si mie mi se intampla.)

Pietonalul Unirii a avut norocul sau ghinionul?! ca in acest an sa gazduiasca marele eveniment . De ce am specificat “ norocul sau ghinionul” ? Pentru ca astazi, pasind agale de-alungul pietonalului , am avut surpriza de a admira in toata splendoarea lor pete de ulei de la micii carbonizati si fripturile copioase consumate de dragii si grijuliii nostri concetateni , “flori” de bere pe trotuar ce dadeau un design aparte strazii, dar si spatii verzi serios batatorite cu iarba culcata la pamant . Da’ si ce? E primavara. Se regenereaza natura. Creste alta iarba’n loc 🙂 , le si citesc gandurile unora sau altora.

Nu e de mirare ca s-a desfasurat astfel, avand in vedere ca in cele trei zile de festival te calcai in picioare la cel mai grosolan mod posibil. In inghesuiala de printre tonetele de bere si mesele cu bancute de sub umbrela , ti-era imposibil sa treci in mai putin de 20 de minute daca nu faceai un slalom nebun prin multimea cea infometata si curioasa .Sunt unii care au venit poate pentru concertele ce urmau sa se prezinte pe scena din fata primariei si au trebuit sa indure eroic toata aglomeratia , ba chiar sa-si pazeasca ca pe ochii din cap buzunarele si gentile. Au fost si motivati , de altfel, fiind de ajuns o singura privire in jur, ca sa-si dea seama ca vrand-nevrand, trebuiau s-o faca si pe asta. In fine, cu o mana in buzunar si cu una pe geanta, cu un gat lungit in speranta de a nu-si pierde prietenii in multime, cu o atentie distributiva de admirat, in caz ca exista sansa de a da vreunul cu micul si paharul de bere peste ei, se ajunge INTR-UN FINAL la destinatie : scena.

Ca si in anii trecuti, exista un program artistic realizat de mai multe sau mai putin trupe de muzica romaneasca ( depinde de bugetul disponibil alocat acestui eveniment ) . Si recunosc ca de aceasta data : stupoare ! NU am mai vazut fustite de-o palma si fatuci care-si falfaie grandios penele pe scena festivalului nostru. Anul 2010 s-a pretat la formatii seriose , printre care se numara si Directia 5 , Zdob si Zdub sau Fara Zahar. Fara playback, fara dansatori penibili, show live cap – coada, 100% ! Eh, asa da ! La cat mai multe festivaluri din acest punct de vedere. Aici dau o bila alba.

Nu cred ca mai are rost sa pomenesc de faptul ca Directia 5 s-a dovedit inca o data a fi una din cele mai bune trupe de muzica din Romania. Baietii astia mi-au ramas in suflet si o spun fara nicio retinere. M-au cucerit definitiv cu cativa ani in urma, tot la unul din concertele lor, si se pare ca nu se dezmint nici de aceasta data . Valoare ramane valoare pana la capat. Felul in care comunica cu oamenii din fata lor , modalitatea prin care transmit mesajul pieselor , facand publicul sa vibreze la fiecare acord, e una din rarele calitati pe care le intalnesti la un artist roman in conditiile actuale ale societatii noastre.
Daca si concertul celor de la Zdob si Zdub il asteptam cu sufletul la gura, ei bine, de aceasta data, a fost o mare dezamagire. Zdob si Zdub face parte din acele trupe care vin, isi fac treaba pe scena cu constiinciozitate si pleaca exact asa cum au si ajuns. Fara niciun fel de interactiune cu publicul, fara vreo emotie transmisa dincolo de gardurile care despart cele doua categorii de oameni : artistii si ascultatorii. Cel putin, asa am simtit-o eu. Sunt curioasa daca altii sunt de alta parere. Insa pot sa spun ca am vazut si fetiscane care inca asteapta sa-si faca prima lor poza de buletin si care dadeau din pleata mai ceva ca James Hetfield, solistul trupei Metallica. Sa le cred oare pe cuvant? Macar se simteau bine fetele.
Urat a fost din punct de vedere organizatoric pentru faptul ca s-a anuntat o prelungire de jumatate de ora de concert Zdob si Zdub, cand, de fapt, ei au urcat pe scena pentru o ultima piesa. Sa fie vreo neintelegere de onorarii la mijloc? Fapt dupa care solistul si-a facut usor loc prin multime , ca mai apoi sa o taie de-a dreptul inspre hotel, lasandu-si colegii de trupa si ziaristii de la presa locala cu ochii in soare. Parca , parca simt un gust usor amarui in gura…
Dar sa trecem de la amar la Fara Zahar. Adica la baietii de la Fara Zahar. Simpatici ca de obicei si cu glumele la pachet au intretinut publicul timp de mai bine de o ora , ca de la moldoveni la moldoveni si au incheiat intr-o nota agreabila tot acest eveniment ce a tinut nu mai bine de trei zile.
Si unde, fara nici cea mai mica indoiala, “everibadi” a fost in “dă casa mari” ! 😉

Victorie pentru Echipa de Rugby a Colegiului National “ A.T.Laurian”

Victorie pentru Echipa de Rugby a Colegiului National “ A.T.Laurian”

Echipa de Rugby a Colegiului National “A.T. Laurian” s-a intors victorioasa acasa, fiind ocupanta locului II a concursului de Rugby din cadrul Olimpiadei Nationale a Sportului Scolar– etapa de zona – desfasurat la Barlad.

Echipa de rugby a liceului Laurian alcatuita dintr-o formatie de 7 baieti : Andreeas Panaretou; Dorin Amitroaie; Eduard Dragoi; Robert Sandu; Marian Manastireanu; Iulian Danila; Gabriel Cojocariu si coordonata de doamna profesoara de sport Elena Alecsa s-a intors luni in Botosani pe unul din locurile fruntase. Baietii au reusit sa obtina locul II pe Moldova la concursul sportiv ce a avut loc la data de 25 aprilie 2010 in orasul Barlad.
Este pentru prima oara in istoria Colegiului National „A.T. Laurian” cand se participa cu o echipa de rugby baieti in 7 la etapa zonala. Infiintata in toamna anului trecut, echipa nu a jucat niciun meci oficial pana acum, iar antrenamentele au fost facute in sala de sport a liceului si in aer liber, la camp.
„ Dragostea de miscare care ulterior poate fi rasplatita, i-a determinat pe acesti copii sa reuseasca in ceea ce isi propun. Dar si ideea de noutate a fost un factor care a contribuit la obtinerea locului II in cadrul concursului de rugby la care tocmai au participat. In momentul in care faci ceva deosebit in viata, conteaza foarte mult inspiratia de moment si nu numai. Totul tine de transmiterea unor emotii si sentimente, pe care apoi, sa le impartasesti cu oamenii din echipa ta.” a afirmat doamna profesoara Elena Alecsa, coordonatorul echipei.

Intrebati cum se simt dupa prima lor victorie oficiala, castigatorii ne-au declarat entuziasmati : „
„Pentru primul nostru meci cred ca ne-am descurcat foarte bine, mai ales ca am obtinut si un loc pe podium. Toata echipa spera sa mai participe la asemenea competitii”.
Echipa de rugby a scolii s-a intors acasa cu o cupa si cu diplome oferite de doamna inspectoare Carmen Carp din cadrul ISJ Vaslui .

Mirage

MIRAGE

Farame de curcubeu se intrezaresc de dupa scamele-nnegrite.

E agitatie mare. Ciorile, croncanitoare

Discuta cam pleostite,

Pe’o craca, sus

In pomul spre Apus

Despre felurite.

Mii si mii de gazulite taie aerul.

Si-l imbratiseaza cu-atata fericire

Incat soarele, gelos din fire

Se-ascunde firav , dupa-un nor ;

Ciocarlia-i tine partea : canta-n La Major !

E atata nostalgie, impletita- euforie ,

O mare de bucurie, un ocean, un munte

De lucruri marunte ;

Dar un infinit nespus

De emotii si nepatruns.

by Alex

Senin de mai

Senin de mai

Furtunile scalda’n nestire ratiunea …

Ploi tarzii si reci le tintuiesc pasiunea ,

Ea zace’adormita ; molcoma, dar negrabita ;

Pasiunea de viata …

Da. Se stinge din viata.

Picuri de ploaie, jucausi, jongleaza jovial ca’ntr-un spectacol.

Sa fie de teatru, de circ sau … de nimic?

Acest nimic ce chinuie surd e un oracol

O farama din “maine” , un  mers de pitic.

Soare, curcubeu, speranta, nebunie, clocot, furie ?

Ce sunt toate aceastea? Se stie?

Periplu prin templul divin pe pamant.

Pe pamant exista divin? Divinul e chin…

Surd sa fie nebunul arlechin !

Acum ?! Se-anunta un cer senin …

by Alex

Pe scena lumii

Pe scena lumii

Galagie, tremur, freamat intens.

Sala e-n asteptare.

Zarva, miscare , murmur imens,

Viata e-un show, in noi… in fiecare.

Scena?! Atentie. Cortina se ridica.

E mare, e lata, e cat o cuprinzi cu ochii.

O pata de culoare s’iveste cu frica ,

Prinde curaj ! Spontan… se complica !

Aplauzele prind viata,

Aerul se dezgheata,

O’ntreaga suflare

Cu mic si cu mare,

Si-aduna gandurile

Si le-arunca’n cosciugurile

Uitate’n coltul cu umbre .

Indesit de sunete sumbre.

Spectacolul oficial a-nceput !

De necrezut :

Zeci de pupile-atintite

Joc de lumini ametite

Ce bajbaie’n nestire.

Sa fie asta o stire ?!

Mai mult decat o stire, e-un fior !

Un freamat sonor;

Un tremur in cor.

Emotia pluteste, ba chiar se razvrateste.

Si vine spre tine. Te mai poti abtine?

Dar timpul se scurge, iar show-ul ia sfarsit.

Cat a durat? De ce s-a terminat?

Te ridici, si pleci frapat.

Doua ore din viata ta scurse…

Minute si clipe de vise patrunse

Iluzii, sperante din toate-adunate

Copilul din suflet s-aprinde si arde …

by Alex

Carnaval

Carnaval

Domol, vantul isi desface aripile

Se pregateste de bal.

Pomii in floare,

Miroase-a sarbatoare !

Mii de pupile

Atintite utile

Spre feeric carnival .

Munti de placere, chiote si bucurie;

Inimi vii tresar cu fiece melodie.

Acorduri de vals

Pasii de dans ;

Lumea? – e un carnival

E de-un albastru pal !

Si-aluneci usor,

Aluneci departe :

Ocol catre noapte,

Crepuscul de-arama.

Si fiinte de scama

Petrec pan’ la zori

Ajung pan’ la nori ;

Si chiote multe,

Parfumuri placute

Traiesc si respira

In acorduri de lira.

by Alex